Happy-end!

 

Suflet perecheul pereche este un ideal. Unul în numele căruia merită să îţi dai şi viaţa. „Te voi iubi până la moarte!”, „Nu pot trăi fără tine”, „Mor de dorul tău”, „Îţi dau toată viaţa mea!”. Vorbe bine simţie, trăiri curate şi poveşti care se termină cu happy-end. Doar că pentru a ajunge până la „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” este nevoie ca o minimă condiţie să fie îndeplinită: aceea de a supravieţui.

O tânără atrăgătoare îşi încearcă norocul la fericirea casnică. Are 30 de ani, este proaspătă moştenitoare a unei locuinţe, are viitorul în faţă şi vrea să îl împartă cu un soţ pe care să îl iubească. Doar că soarta are alte planuri pentru ea. În spectacolul „Happy end” de Zsolt Poszgai în regia lui Alexandru Bogdan reţeta spre un final fericit este diferită de tot ce ne-au învăţat basmele şi filmele de la Hollywood. Ştim cu toţii că e nevoie de răbdare şi perseverenţă, că există încercări şi capcane, deziluzii şi speranţe înşelate, dar la capătul drumului Binele învinge şi eroii triumfă. Ghinion. Destinul este implacabil şi hazardul, de această dată, contribuie din plin la dezastrele eroinei.

sursa text

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s