Marea!

Ventilatorul se învârte molatic prin camera. E o caldura sufocanta. În stânga mea sta teancul de carti din care trebuie sa învat, dar cine mai are chef de asta? Mintea-mi fuge doar la mare. Ah, ce-as da o fuga pânala mare…

Marea care mi-a oferit cele mai frumoase amintiri,mereu altele,mereu fierbinti,mereu cu el…dar nu,nu mai vreau asta!Amintirile trebuie sa ramana in camaruta lor intunecata,macar acum cand inca ma mai ranesc…acum cand imi amintesc de mangaierea accea care seamana atat de bine cu adierea vantului intr-o zi torida,care este exact ceea ce iti trebuie in acel moment,care te poseda ca un drog,iti intra in vene si iti cuceresc trupul putin cate putin si te paralizeaza,e suficient sa simti o data si apoi nu te mai poti controla.
Toate noptile pierdute cu el,pe nisipul racoros dupa lasarea noptii,cuibariti unul intr-altul cu luna si cerul instelat ca martori,martorii nostri tacuti,valurile care ne cantau la fiecare impreunare a fiintelor noastre si mangaierile lui atat de asteptate,de dorite,de erotice.Si soaptele,acele magaieri care imi dezmierdau auzul…mi-e atat de dor de ele,incat ma doare,o durere care ma sfarseste putin cate putin,imi zdrobesc inima…
Dar noaptea se sfarseste,o data cu rasaritul soarelui realitatea imi urla in fata…nu este al meu.
Cu trecerea timpului,durerea se va atenua,se va dilua si poate va mai exista vreodata vreun suflet,vreo mangaiere,vreo soapta,care ma va face sa mai vibrez in vama…sa fie al meu!

570

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s